sâmbătă, 20 septembrie 2008

sindrom

Simt ca ma apuca dracii...desi nu e nou, o mare plaga face ravagii in nervii mei, urlatul, mai precis urlatul la telefon. Peste tot lumea simte nevoia sa URLE la telefon, cat mai tare. Incep sa urasc si telefoanele. Pe strada, in autobuz, tramvai, cand astepti sa intrii la medic, lumea vorbeste nesimtit de tare, ai zice ca nu le mai place intimitatea. De ce sa nu recunosc, se certa o data una la telefon in autobuz de am zis ca mor din lipsa de aer. Asta pt ca radeam prea mult. Gagica stia sa se certe si o facea cu darurire,se vedea ca e facuta pt asta si ii emanau toti porii. Dar asta este singurul caz, in rest nu reusesc decat sa iti vina sa le spargi telefonul in cap.
AAAAAAAAA...si ca sa nu uit, mai e o chestie,patologica cred. Ii spui unui om sa taca,sau ma rog sa-ti zica ce are de zis, pt ca tu ai sau nu ceva de facut dar ai nevoie de liniste. D-apai e regula ca fix atunci sa te trezesti cu toti vorbind. Vrei sa citesti? Las ca isi aduce mama ceva de povestit ce nu ti-a zis pana acum. Ai ceva de invatat? Vine vecina. Ai ceva de facut si trebuie sa fii atent. Incepe fratele sa bodoganeasca. Vrei sa dormi? Atunci e clar ca te suna toate telefoanene soneria,vorbeste cineva tare.se bat cainii sub geam.

Gata plec...incepe tele-enciclopedia

Niciun comentariu: